- lamentábil
- adj. m., pl. lamentábili; f. sg. lamentábilã, pl. lamentábile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
lamentábil
Look at other dictionaries:
lamentabil — LAMENTÁBIL, Ă, lamentabili, e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis. Trimis de LauraGellner, 16.05.2004. Sursa … Dicționar Român
deplorabil — DEPLORÁBIL, Ă, deplorabili, e, adj. Vrednic de plâns, de compătimit; care produce o impresie penibilă; jalnic, lamentabil. – Din fr. déplorable. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEPLORÁBIL adj. jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit … Dicționar Român
jalnic — JÁLNIC, Ă, jalnici, ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros ♢ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. nic. Trimis de claudia, 03.03.2002. Sursa: DEX 98 JÁLNIC adj. 1. v. sfâşietor.… … Dicționar Român
becisnic — BECÍSNIC, Ă, becisnici, ce, adj., s.m. şi f. (pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligenţă şi de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [var.: bicísnic, ă adj., s.m. şi f.] – Din sl … Dicționar Român
căina — CĂINÁ, căinez, vb. I. refl. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ tranz. A compătimi, a deplânge. [var.: căiní vb. IV] – Din sl. kajanŭ (part. lui kajati sen). Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CĂINÁ … Dicționar Român
mizer — MÍZER, Ă, mizeri, e, adj., s.m. şi f. (livr.) 1. adj., s.m. şi f. (Om) care se află într o situaţie (materială) foarte proastă; (om) sărman, nenorocit. 2. adj. (Despre starea, mediul în care se află oamenii, despre obiecte etc.) Care denotă o… … Dicționar Român
mişel — MIŞÉL, EÁ, mişei, ele, adj., s.m. şi f. 1. (Om) de nimic, ticălos, nemernic; (om) laş, fricos. 2. (înv.) (Om) de condiţie modestă, de rând. 3. (înv. şi reg.) (Om) sărac, nevoiaş; (om) vrednic de plâns. 4. (înv. şi reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; … Dicționar Român
mişelnic — MIŞÉLNIC, Ă, miselnici, ce, adj. (Rar) 1. De mişel (1); lamentabil; umilitor, degradant. 2. Care dovedeşte slăbiciune, laşitate; josnic; mârşav, mişelesc. – Mişel + suf. nic. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mişélnic adj. m.,… … Dicționar Român
plângeros — plângerós, plângeroásă, adj. (înv.) 1. jalnic, trist, tânguitor; melancolic. 2. care este vrednic de compătimire, care este lamentabil. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
ticălos — TICĂLÓS, OÁSĂ, ticăloşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (înv.) (Persoană) care se găseşte într o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. mizerie , et. nec.) + suf.… … Dicționar Român
